Este obligatorie medierea pentru practicienii în insolvență și pentru mediul de afaceri?

Written by Sofia Narcisa Minzatu on Tuesday, 02 October 2012. Posted in Publications

Medierea este o procedură facultativă pentru oamenii de afaceri, administratorii sociali și practicienii în insolvență, ca reprezentanți ai persoanelor juridice în situația în care acestea sunt parte a unui litigiu iminent. Informațiile transmise în mass-media, conform căreia medierea ar deveni de la 1 octombrie 2012 o procedură prealabilă obligatorie, care trebuie îndeplinită înainte de depunerea unei cereri de chemare în judecată, sunt eronate.

 

Prin intrarea în vigoare de la 1 octombrie 2012 a Legii nr. 192/2006 Legea medierii se creează posibilitatea și nu obligativitatea ca părțile implicate într-o dispută cu potențial litigios sau litigiu, care intră în sfera de aplicare a legii, să apeleze voluntar, pe baza consimțământului acestora expres, la un mediator pentru a se ajunge la o înțelegere prin care să se rezolve situația litigioasă.

 

Litigiile care pot fi soluționate și prin mediere și în care reclamantul este obligat să parcurgă ședința de informare privind medierea sunt următoarele:

1. litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei. Excepții: litigii în care s-a pronunţat o hotărâre de deschidere a procedurii de insolvenţă, acţiuni asociate Registrului Comerţului și litigii având ca obiect recuperarea creanțelor prin ordonanța de plată prevăzută de OUG119/2007 și de art. 999 – 1018 din Noul Cod de procedura civilă;

2. litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea şi încetarea contractelor individuale de muncă;


3. litigiile privind raporturile de vecinătate: posesie, grăniţuire, strămutare de hotare, etc.;

4. în domeniul protecţiei consumatorilor, când consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectării clauzelor contractuale ori garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi operatorii economici, ori a încălcării altor drepturi prevăzute în legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor;

5. în domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură;


6. în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate şi împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, după formularea plângerii, dacă făptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, cu condiţia ca victima să îşi exprime consimţământul de a participa la şedinţa de informare împreună cu făptuitorul;

7. în unele litigii civile din materia dreptului familiei.

Important de subliniat este faptul că în aceste situații legea prevede pentru reclamant o singură formalitate prealabilă începerii litigiului între părți:  ședința de informare privind avantajele medierii care se va desfășura în fața mediatorului ales de părți.

 

Conform art.60^1 alin.(1) din Legea nr.192/2006 “[...] partea și/sau partea interesată, după caz, sunt ținute să facă dovada că au participat la ședința de informare cu privire la avantajele medierii [...]“.

 

Începând cu luna ianuarie 2013, reclamantul, cel care începe procesul, va fi obligat să prezinte dovada participării la ședința de informare. Dovada se face cu procesul verbal de informare emis de mediator și semnat de părțile prezente în care se consemnează că medierea nu a fost acceptată. Dacă sunt mai multe părți în proces, dovada privind ședința de informare trebuie îndeplinită pentru fiecare dintre părțile chemate în judecată. Dacă partea adversă nu participă, se consideră că medierea nu este acceptată.

 

Organele judiciare şi arbitrale, precum şi alte autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale informează părţile asupra posibilităţii şi a avantajelor folosirii procedurii medierii şi le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluţionarea conflictelor dintre ele. Partea nu este însă obligată să urmeze aceste recomandări sau îndrumări. Dacă sunt de comun acord, părțile pot recurge la procedura de mediere chiar dacă litigiul este în curs.

Important este și faptul că mediatorul nu percepe onorariu pentru ședința de informare privind medierea.

Avantajele și beneficiile incontestabile pe care le poate aduce medierea ca modalitate alternativă de soluționare a disputelor sau litigiilor între părți sunt maximizate numai în condițiile în care medierea este și va rămâne o procedură care nu este obligatorie pentru părțile în litigiu. Cred că medierea va deveni un instrument eficient de rezolvare a litigiilor atâta timp cât nu se va abuza de drepturile conferite părților privind termenele și condițiile de desfășurare, deziderat care se circumscrie principiului de negociere cu bună credință, consacrat de Noul Cod Civil, iar părțile în litigiu vor avea disponibilitatea să ajungă în timp scurt la o soluție care să profite tuturor, evitând astfel procedurile judiciare care de regulă sunt mai lungi și mai costisitoare precum și hotărâri netemeinice sau nelegale.

About the Author

Comments (0)

Leave a comment

You are commenting as guest.